ROTÍLĂ, rotile, s.f. 1. Rotiţă. 2. Fiecare dintre cele două roţi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.

ROTÍLĂ s. v. oblanic.

ROTÍLĂ s. 1. v. rotiţă. 2. (TEHN.) (reg.) rotiţă. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe ~.)

ROTILÁ vb. v. întoarce, învârti, răsuci, roti, rula, suci.

rotílă s. f., g.-d. art. rotílei; pl. rotíle