SĂLTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, săltăreţi, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre paşi, mers) săltat. ♦ Care se mişcă sau se efectuează cu mişcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreţ.

SĂLTĂRÉŢ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. v. sprinten. 3. (rar) săltător. (Valuri ~.)

săltăréţ adj. m., pl. săltăréţi; f. sg. săltăreáţă, pl. săltăréţe

SĂLTĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mişcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre paşi, mers) Care se efectuează uşor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a sălta + suf. ~ăreţ