SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonoseşte cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuţări. 3. v. stâlci.

SCHIMONOSÍ vb. v. afecta, fandosi, maimu-ţări, prosti, sclifosi.

schimonosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schimonoseáscă

A SCHIMONOS//Í ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

A SE SCHIMONOS//Í mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluţi. /<ngr. ashímosa