SCUFÍE, scufii, s.f. 1. Căciuliţă de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; boneţică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugăriţele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.

SCUFÍE s. I. 1. v. boneţică. 2. (înv. şi reg.) scufă. (~ pentru femei.) II. (BOT.) caliptră, piloriză, zonă apicală. (~ este un ţesut protector.)

scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile

SCUFÍ//E ~i f. 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugăriţe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; tichie. [G.-D. scufiei] /<ngr. skufia