SECÁRĂ s.f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt şi cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară şi furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară-cornută = conul-secarei. – Lat. secale.

SECÁRĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.

SECÁRĂ s. v. chimen, chimion.

secáră s. f., g.-d. art. secárei

SECÁRĂ f. 1) Plantă erbacee cerealieră cu paiul mai lung şi cu spicul mai subţire şi mai aspru decât la grâu. 2) Boabele acestei plante. [G.-D. secarei] /<lat. secale