SFÂŞIETÚRĂ, sfâşieturi, s.f. Locul unde s-a sfâşiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâşiată din ceva; sfâşiere. [Pr.: -şi-e-] – Sfâşia + suf. -tură.

SFÂŞIETÚRĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

sfâşietúră s. f. (sil. -şi-e-), g.-d. art. sfâşietúrii; pl. sfâşietúri