SINÓD, sinoade, s.n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe şi care se întruneşte periodic pentru a rezolva probleme de administraţie bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală şi de administraţie bisericească. – Din sl. sinod.

SINÓD s. (BIS.) conciliu, sobor. (~ ecumenic.)

sinód s. n., pl. sinoáde

SINÓD sinoáde n. 1) Întrunire a demnitarilor bisericeşti pentru rezolvarea unor probleme religioase cardinale. ~ ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, lat. synodus, fr. synode