SNOÁVĂ, snoave, s.f. Mică povestire (de tip popular) cu conţinut anecdotic. – Din sl. iz nova „din nou“.

SNOÁVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. şi Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)

snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve

SNOÁV//Ă ~e f. Povestire de mici proporţii, de origine populară, în care se satirizează diferite metehne; istorioară hazlie; anecdotă. /Din iznoavă