STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunţa prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbeşte.)

stâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stâlcésc, imperf. 3 sg. stâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stâlceáscă

A STÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-şi ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropşi; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui. /<sl. sutlaţiti

A SE STÂLC//Í mă ~ésc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-şi un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlaţiti