STÓLNIC, stolnici, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător care purta grija mesei domneşti, fiind şeful bucătarilor, al pescarilor şi al grădinarilor. ♦ Şef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta şi serveşte nuntaşii la masă. – Din sl. stolĩnikŭ.

stólnic s. m., pl. stólnici

STÓLNI//C ~ci m. 1) (în Ţara Românească şi în Moldova din evul mediu; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătar-şef la curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea mesenii în timpul ospăţului de la nuntă. /<sl. stoliniku