STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu uşurinţă piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafaţă. – Străbate + suf. -ător.

Străbătător ≠ nestrăbătător

STRĂBĂTĂTÓR adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stă-ruitor, tenace.

STRĂBĂTĂTÓR adj. v. perspicace.

străbătătór adj. m., pl. străbătătóri; f. sg. şi pl. străbătătoáre

STRĂBĂTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care străbate. 2) fig. Care ştie să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. /a străbate + suf. ~ător