TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

taburét s. n., pl. taburéte

TABURÉT ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar şi fără braţe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret

TABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].