TALÁNGĂ, tălăngi, s.f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor şi al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s.f.] – Cf. b a l a n g ă.

TALÁNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoangă. (~ atârnată de gâtul vitelor.)

talángă s. f., g.-d. art. tălăngii; pl. tălăngi

TALÁNGĂ tălăngi f. 1) Clopot de dimensiuni reduse care se atârnă la gâtul vitelor. 2) Sunet produs de un asemenea clopot. [G.-D. tălăngii] /Din talang