TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Fr. tardif.

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

TARDÍV adj. întârziat, târziu. (O intervenţie ~.)

tardív adj. m., pl. tardívi; f. sg. tardívă, pl. tardíve

TARDÍV ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care se produce după momentul aşteptat; realizat cu întârziere; târziu. 2) (despre oameni şi despre manifestările lor) Care vădeşte o dezvoltare prea înceată; cu dezvoltare lentă; târziu. Maturizare ~ă. /<fr. tardif