TENACITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi tenace (1); stăruinţă, perseverenţă, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acţiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformaţia lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

TENACITÁTE s. 1. v. stăruinţă. 2. perseverenţă, răbdare, stăruinţă. (Dovedeşte multă ~ în acţiu-nile sale.) 3. dârzenie, încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. v. tărie.

tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacităţii

TENACITÁTE f. 1) Caracter tenace; asi-duitate; insistenţă; perseverenţă. 2) tehn. Capacitate de rezistenţă la rupere. [G.-D. tenacităţii] /<fr. tenacité, lat. tenacitas, ~atis