TÉNIS (1) s.n., (2) tenişi, s.m. 1. S.n. (Şi în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărţit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ♢ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid şi cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărţită în două părţi egale de un fileu, care se desfăşoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S.m. (Mai ales la pl.) încălţăminte pentru tenis. Pereche de tenişi. – Din engl., fr. tennis.

TÉNIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. tenis de masă = ping-pong.

ténis (joc) s. n.

TÉNIS n. Joc sportiv între doi jucători sau între două perechi de jucători pe un teren special amenajat, constând în aruncarea mingii peste o plasă, lovind-o cu racheta. ♢ ~ de masă tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masă specială, despărţită în două jumătăţi printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis