TENTÁCUL, tentacule, s.n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase şi sensibile ale unor animale (acvatice), care serveşte la pipăit, la apucat prada şi uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.

tentácul s. n., pl. tentácule

TENTÁCUL ~e n. (la unele animale acvatice) Organ alungit, musculos şi mobil, care serveşte la pipăit, la prinderea hranei şi la mişcare. /<fr. tentacule