TENTATÍVĂ, tentative, s.f. Acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârşi o infracţiune. – Din fr. tentative.

TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)

tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve

TENTATÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracţiune. /<fr. tentative