TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s.n. I. Adj. Care toacă, care mărunţeşte, care zdrobeşte ceva. II. S.n. 1. Cuţit mare sau maşină de tocat carne, nutreţ etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s.f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) şişcă. (~ de nutreţ.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)

tocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. şi pl. tocătoáre

tocătór (cuţit, fund) s. n., pl. tocătoáre

TOCĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care toacă. /a toca + suf. ~tor

TOCĂT//ÓR² ~oáre n. 1) Cuţit pentru tocat. 2) Maşină de tocat nutreţ. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor