TRÍO, triouri, s.n. 1. Compoziţie sau parte dintr-o compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanţi sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziţie. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasă şi mai liniştită, a unor compoziţii muzicale. 2. (Fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună). – Din it., fr. trio.

TRÍO s. 1. (MUZ.) terţet. (Un ~ dintr-o operă.) 2. treime, triadă, trinitate, (pop.) troiţă. (Formau un ~ nedespărţit.)

trío s. n., art. tríoul; pl. tríouri

TRÍO ~uri n. 1) Ansamblu muzical format din trei executanţi (vocalişti sau instrumentişti); terţet. 2) Compoziţie muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; terţet. 3) fam. iron. Grup de trei persoane nedespărţite, unite prin interese sau gusturi comune. [Art. trioul] /<it., fr. trio