TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza în faţa unui lucru neaşteptat sau a unei situaţii neprevăzute. ♢ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situaţia în care se găseşte. – Onomatopee.

TRONC interj. zdup! (~! cu sticla de pământ.)

tronc interj.

TRONC interj. 1) (se foloseşte pentru a exprima zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea bruscă a unor obiecte, lucruri). 2) (se foloseşte pentru a exprima surpriza sau uimirea): A-i cădea cuiva (cu) ~ (la inimă) a-i deveni cuiva drag pe neaşteptate, dintr-o dată. /Onomat.