TUNÍCĂ, tunici, s.f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât şi care se poartă peste cămaşă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliş cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.

TUNÍCĂ s. 1. (pop.) cămaşă. (~ cepii.) 2. (ANAT.) tunică internă v. endoteliu.

tunícă s. f., g.-d. art. tunícii; pl. tuníci

TUNÍ//CĂ ~ci f. 1) Haină bărbătească de uniformă, încheiată până la gât, care se poartă peste cămaşă. 2) biol. Membrană care acoperă corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite părţi ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, fr. tunique