UŞURÁRE, uşurări, s.f. Acţiunea de a (se) uşura şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Cu uşurare = împăcat sufleteşte, mulţumit. – V. uşura.

UŞURÁRE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micşorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. alinare. 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ări de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simţit când ...)

uşuráre s. f., g.-d. art. uşurării; pl. uşurări