UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparţine universităţii, privitor la universitate. ♢ Oraş (sau centru) universitar = oraş în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universităţi. – Din fr. universitaire.

universitár adj. m., pl. universitári; f. sg. universitáră, pl. universitáre

UNIVERSITÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de universitate; propriu universităţii. Studii ~e. Lector ~. /<fr. universitaire