URGISÍT, -Ă, urgisiţi, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuţii. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi.

URGISÍT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

URGISÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.

URGISÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A URGISI şi A SE URGISI. 2) Care nu poate fi suportat. 3) (despre obiecte) Care este lăsat la voia întâmplării; aruncat. /v. a (se) urgisi