VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăţie, plin de forţă, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL adj. 1. bărbătesc. 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílă, pl. viríle

VIRÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un semn al bărbăţiei; caracteristic pentru bărbaţi; bărbătesc. 2) fig. Care este plin de vigoare (ca un bărbat); puternic; viguros; voinic. /<fr. viril

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat].