VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinţi, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2. Fig. Duşman, ostil, vrăjmaş; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.

Vitreg ≠ drept

VÍTREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) maşter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotri-vit, neprielnic, potrivnic, (înv. şi pop.) nepriincios. (Condiţii ~ de dezvoltare.)

VÍTREG adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

vítreg adj. m. (sil. -treg), pl. vítregi; f. sg. vítregă, pl. vítrege

VÍTRE//G ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre părinţi şi copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2) fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricus