ÎNAINTÁRE, înaintări, s.f. Acţiunea de a înainta şi rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcţie, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintaşilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propăşire. – V. înainta.

ÎNAINTÁRE s. 1. avansare. (~ în spaţiu.) 2. v. pre-dare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.

înaintáre s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

ÎNAINT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintaşilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propăşire; progres. /v. a înainta

inaintare