ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violenţă un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligaţie etc. – În + călca.

A (se) încălca ≠ a (se) respecta

ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. con-traveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. şi pl. încálcă

A ÎNCĂLCÁ încálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comiţând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca