ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).

A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,

ÎNCETINÍ vb. 1. a micşora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

încetiní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încetineáscă

A ÎNCETIN//Í ~ésc tranz. A face să se desfăşoare mai încet. ~ viteza. /Din încet