DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. şi refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puţin înclinat, mai lin, mai uşor de urcat. – Cf. sl. d o m o l i t i  s e „a obţine prin rugăciuni“, ucr. d o m o l y t y „a obţine“.

A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se nelinişti

DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.

domolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domoleáscă

A DOMOL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty

A SE DOMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se mişca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se linişti; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se linişti; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-şi reduce unghiul de înclinaţie. /<ucr. domolyty