ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s.f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de aţă etc. ♢ Încurcătură de maţe = ocluziune intestinală. 2. Situaţie complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ♢ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situaţie din care nu ştie cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

ÎNCURCĂTÚRĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicaţie. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. păţanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.

încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri

ÎNCURCĂTÚR//Ă ~i f. 1) Obiect cu părţile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situaţie complicată şi neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură