ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciţi, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, şmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.

ÎNDRĂCÍT adj., s. v. afurisit.

ÎNDRĂCÍT adj. v. colosal, cumplit, extraor-dinar, fenomenal, formidabil, furios, groaznic, grozav, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăi-mântător, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, straşnic, teribil.

ÎNDRĂCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNDRĂCI şi A SE ÎNDRĂCI. 2) fam. Care iese din comun prin calităţile sale; grozav. 3) Care poate ieşi uşor din încurcături; descurcăreţ; abil. [Sil. în-dră-] /v. a (se) îndrăci