AFURISÍT, -Ă, afurisiţi, -te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – V. afurisi.

Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit

AFURISÍT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el !)

AFURISÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) Care este osândit de biserică. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; nemernic; ticălos; josnic; mârşav; afect. /v. a afurisi