ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.

ÎNFIORĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

înfiorătór adj. m. (sil. -fi-o-), pl. înfiorătóri; f. sg. şi pl. înfiorătoáre

ÎNFIORĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoşător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător

ÎNFIORĂTÓR¹ adv. 1) Foarte tare. Ţipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziţia de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător