GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); grozav, înfricoşător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

GROÁZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, (înv. şi pop.) spăimântător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimântos. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. sg. groáznică, pl. groáznice

GROÁZNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; grozav; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; straşnic; sinistru. 2) şi adverbial Care este neobişnuit; ieşit din comun; extrem de grozav. Un animal ~ de fioros. /<bulg. grozen

Groaznic, infricosator