ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-şi umfla, a-şi răsfira, a-şi zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi da ifose, a-şi da importanţă. 2. Refl. (Despre pământ şi alte materiale) A se afâna. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).

ÎNFOIÁ vb. v. afâna, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, roti, semeţi.

ÎNFOIÁ vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)

înfoiá vb., ind. prez. 1 sg. înfói/înfoiéz, 3 sg. şi pl. înfoáie/înfoiáză, 1 pl. înfoiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfoiéze; ger. înfoínd

A SE ÎNFOIÁ mă înfói intranz. 1) (despre părul oamenilor, despre blana animalelor, penele păsărilor etc.) A se ridica în sus şi a se răsfira; a se desface. 2) fig. A lua o poziţie de superioritate, atribuindu-şi calităţi improprii. [Sil. -fo-ia; Şi înfoiez] /<lat. infolliare

A ÎNFOIÁ înfói şi înfoiéz tranz. 1) A face să se înfoaie. 2) (obiecte de pânză) A balona sub acţiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pământ) A face mai puţin îndesat; a afâna. [Sil. -fo-ia; Şi înfoiez] /<lat. infolliare