ÎNGREŢOŞÁ, îngreţoşez, vb. I. Refl. şi tranz. A avea sau a produce cuiva o senzaţie de greaţă. ♦ Fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + greţos.

ÎNGREŢOŞÁ vb. 1. a se scârbi, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atâta mâncare.) 2. v. dezgusta.

îngreţoşá vb., ind. prez. 1 sg. îngreţoşéz, 3 sg. şi pl. îngreţoşeáză, 1 pl. îngreţoşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngreţoşéze; ger. îngreţoşând

A ÎNGREŢOŞ//Á ~éz tranz. A face să se îngreţoşeze. /în + greţos

A SE ÎNGREŢOŞ//Á mă ~éz intranz. 1) A fi cuprins de greaţă; a avea o senzaţie de greaţă. 2) fig. A fi cuprins de scârbă, de adânc dezgust; a se scârbi; a se dezgusta. /în + greţos