DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde gustul, dorinţa pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).

A dezgusta ≠ a ademeni, a atrage, a captiva, a ispiti, a plăcea, a seduce, a tenta

DEZGUSTÁ vb. a (se) îngreţoşa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreţa, a (se) îngreţălui, (fam. fig.) a i se acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)

dezgustá vb., ind. prez. 1 sg. dezgúst, 3 sg. şi pl. dezgústă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezgúste

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. A avea dezgust (faţă de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta

DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].