ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) aşeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

A întrona ≠ a detrona

ÎNTRONÁ vb. v. instaura, stabili, statornici.

ÎNTRONÁ vb. v. înscăuna.

întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. şi pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. întronéze

A SE ÎNTRON//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împăraţi) A se aşeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

A ÎNTRON//Á ~éz tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) aşeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].