TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron¹; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziţie de superioritate; a-şi da aere, importanţă. – Din fr. trôner.

TRONÁ vb. v. stăpâni.

troná vb., ind. prez. 1 sg. tronéz, 3 sg. şi pl. troneáză

A TRON//Á ~éz intranz. 1) A se afla la tron; a conduce un stat. 2) fig. A deţine o poziţie de superioritate (prin volum, forţă, intensitate, valoare etc.) în raport cu cele din jur; a domina. /<fr. trôner