ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoşi, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

Întunecos ≠ luminos

ÎNTUNECÓS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întu-necat, orb. (Felinare ~oase.)

întunecós adj. m., pl. întunecóşi; f. sg. întunecoásă, pl. întunecoáse

ÎNTUNEC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care este cufundat în întuneric; lipsit de lumină; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare întunecată, inspirând tristeţe; posomorât; sumbru. /întúnec + suf. ~os