ŞES, ŞEÁSĂ, (1) şese, adj., (2, 3) şesuri, s.n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S.n. Întindere vastă de pământ, fără diferenţe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafaţă plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S.n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului. – Lat. sessus.

ŞES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

ŞES s. v. platou, podiş.

şes adj. n., f. şásă; pl. n. şi f. şése

şes n., pl. şésuri

ŞES¹ ~uri n. Întindere mare şi netedă de pământ, situată la o altitudine mică; câmpie. /<lat. sessus, ~a, ~um

Şes² şeásă (şeşi, şése) rar (despre forme de relief) Care este întins şi neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um

şeş s.n. (reg.) pipirig.