PLATÓU, platouri, s.n. 1. Podiş. ♦ Câmp amenajat pentru exerciţii militare. 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o faţă plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. ♦ Semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subţiri neferoase. 3. Tavă mare de porţelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare“) Încăpere special amenajată pentru filmare într-un studio cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate scenariului, filmări combinate etc. – Din fr. plateau.

PLATÓU s. 1. v. podiş. 2. platformă. (Pe un ~ larg se înălţa fabrica.) 3. v. taler. 4. (TEHN.) placă magnetică.

platóu s. n., art. platóul; pl. platóuri

PLATÓU¹ ~ri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; podiş. /<fr. plateau

PLATÓU² ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, având o faţă plată, pe care se fixează diferite obiecte în vederea prelucrării sau verificării lor. 2) Tavă mare pe care se aduc mâncăruri la masă. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

PLATÓU s.n. I. Loc şes situat în regiunea înaltă a dealurilor sau a munţilor; podiş. ♦ Câmp destinat pentru instrucţie şi exerciţii militare. ♦ Arie (netedă) situată pe o porţiune mai înălţată a unei formaţii anatomice. II. 1. Suprafaţă utilată pentru turnarea filmelor. 2. Piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tavă mare pentru servit mâncăruri şi prăjituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].