ŞALẮU¹, şalăi, s.m. Peşte răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm şi având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunţi de culoare cenuşie şi cu gura mare cu dinţi ascuţiţi (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.

ŞALĂU², şalăi, s.m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. s z a l a w a.

ŞALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. şalău-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.

SALĂU s. v. chiriaş, locatar.

şalău (peşte; monedă veche) s. m., art. şalăul; pl. şalăi, art. şalăii

ŞALẮ//U¹ ~i m. Peşte dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenuşie având gură largă, cu dinţii ascuţiţi. /cf. ung. süllő

ŞALẮ//U² ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag

şalắu², şalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).

şalắu³ s.n. (reg.) grajd mare.

şalắu⁴ s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.