ŢIPĂTÓR, -OÁRE, ţipători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S.f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Ţipa¹ + suf. -ător.

Ţipător ≠ pal, palid, spălăcit

ŢIPĂTÓR adj. 1. v. strident. 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător, (franţuzism) criant. (Culori, nuanţe ~oare.)

ţipătór adj. m., pl. ţipătóri; f. sg. şi pl. ţipătoáre

ŢIPĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternică şi neplăcută; ascuţit şi intens în acelaşi timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanţă prea vie; bătător la ochi; aprins; strident. /a ţipa + suf. ~tor