BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁT s. 1. om. (Femei şi ~ţi.) 2. v. soţ.

BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, indrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.

bărbát s. m., adj. m., pl. bărbáţi; f. sg. bărbátă, pl. bărbáte

BĂRBÁ//T² ~ţi m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ♢ ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ. /<lat. barbatus

BĂRBÁ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) rar Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus

Barbat atras sexual de un alt barbat. Face parte din LGBT care defineste comunitatea homosexuala: lesbiene, gay, bisexuali si transexuali.

barbat care locuieste intr-o metropola si care are grija de el exact ca o femeie,merge prin magazine,la cosmetica,la coafor,la solar,etc.

bărbát (-ţi), s.m. – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soţ. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. bărbat, istr. bărbǫt. Lat. barbatus (Puşcariu 183; REW 946; Candrea-Dens., 134; Densusianu, GS, II, 314; DAR), cuvînt păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă“. Totuşi, sensul de „vir“ figurează încă în glose latine şi este atestat şi în ngr. βαρβάτος › alb. varvát (unii consideră, nejustificat, că ngr. provine din rom.). Pentru barbatus „soţ, bărbat“, cf. Graur, Rom., LVI, 105. Cf. de asemenea lat. med. barbanus „unchi“ (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi“. Expresia deal bărbat, rar folosită cu sensul de „coastă abruptă, pantă“ este derivată de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din lat. vervactum (› sp. barbecho; cf. REW 9264, cu rezerve). Pare a fi mai curînd vorba de un cuvînt înrudit cu sp. bravo, bravío, a cărui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptată. Der. bărbăţel, s.m. (soţior); bărbătesc, adj. (caracteristic bărbaţilor, de bărbat); bărbăteşte, adv. (ca bărbaţii); bărbăţie, s.f. (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); bărbăţime, s.f. (oamenii adulţi, bărbaţii); bărbătos, adj. (viril, viguros); bărbătuş, s.m. (mascul al animalelor, în general; cui de lemn, care pune piedică sulului la războiul de ţesut); îmbărbăta, vb. (a încuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbáth „activ“ (Candrea, Elemente, 407).

Barbat care este preocupat excesiv de aspectul fizic (epilat,folosesc o gama variata de produse cosmetice,etc.).

barbat care locuieşte în metropole( orase mari) şi care acordă o mare importanţă aspectului exterior; cu un fizic foarte îngrijit, uşor efeminat.

BARBAT FOARTE PREOCUPAT DE INFATISAREA SA, FOARTE INGRIJIT

Barbat fara penis