EPÍTROP, epitropi, s.m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. şi: epitróp]. – Din ngr. epítropos.

EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.

epítrop s. m. (sil. -trop), pl. epítropi

EPÍTROP ~i m. 1) Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acţiona independent (minor, bătrân ş. a.) şi administrează bunurile ei materiale; tutore. 2) înv. Administrator al unor bunuri, mai ales bisericeşti. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos