LINIŞTÍT, -Ă, liniştiţi, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitaţie. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. linişti.

Liniştit ≠ agitat, alarmat, gălăgios, neliniştit, repede, tulburat

LINIŞTÍT adj., adv. 1. adj. v. tăcut. 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraş ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpătat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. uşor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viaţă ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, paşnic, potolit, tihnit. (A avut o tinereţe ~.) 19. adj. uşurat. (Sunt mai ~ acum când mi-am încheiat treaba.)

LINIŞTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de gălăgie, de agitaţie. Viaţă ~tă. Stradă ~tă. /v. a linişti

linistit sl. tiho