NÁSTURE, nasturi, s.m. 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care serveşte la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină; bumb. 2. (Reg.) Tabletă, comprimat, pastilă (conţinând o substanţă medicamentoasă). – Et. nec.

NÁSTURE s. v. bulin, caşetă, comprimat, drajeu, hap, pastilă, pilulă, tabletă.

NÁSTURE s. (pop.) bumb. (Un ~ la haină.)

násture s. m., art. násturele; pl. násturi

NÁSTUR//E ~i m. Piesă mică (de os, sidef, metal, lemn etc.) folosită la încheiatul obiectelor de îmbrăcăminte, feţelor de pernă, de plapumă ori ca ornament. /Orig. nec.